Cresterea Rezistentei la Carie prin Sigilarea Santurilor si Fosetelor

In timp ce suprafetele ocluzale reprezinta numai 12,5 % din aria suprafetelor dentare, ele cumuleaza 60% din totalul leziunilor carioase, santurile si fosetele prezentand o vulnerabilitate crescuta la atacul cariogen. Utilizarea sistemica si topica de fluor a redus semnificativ aparitia cariilor, dar, la nivelul santurilor si fosetelor, asigura doar o foarte slaba protectie.

Dupa 15 ani de folosire a apei potabile fluorizate, diminuarea cariei la nivelul santurilor si fosetelor a fost de numai 30%, in comparatie cu reducerea de 75% a cariei la nivelul suprafetelor aproximale. Din rezultatele multor cercetari s-a tras concluzia ca administrarea sistemica s-au topica de fluor face ca la nivelul santurilor si fosetelor cariile sa fie intarziate, dar nu prevenite. Aceste observatii atesta ideea ca producerea cariilor la acest nivel este in legatura directa cu forma suprafetei ocluzale, forma santurilor si adancimea lor.

Particularitatile de structura ale smaltului de la nivelul santurilor si fosetelor, cumulate cu posibilitatile de retentionare a alimentelor si a microorganismelor si imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune, fac ca aceste zone sa prezinte o vulnerabilitate deosebita la carie. Zonele anfractuoase de la acest nivel fac ca difuziunea salivei sa fie diminuata, astfel ca aceasta nu-si poate exercita functia de spalare si pe aceea de aport de ioni necesari pentru maturatia posteruptiva a smaltului sau pentru remineralizare.

Din acelasi motiv, este impiedicat accesul celor mai fine fire ale periutei de dinti, acestea avand diametrul aproximativ de 150-200 u, in timp ce largimea santurilor si fisurilor determinate cu microscopul electronic cu baleiaj este de aproximativ 4 – 5 u. Astfel, aceste zone devin nise ecologice ideale pentru bacteriile cariogene, cu precadere Streptococul mutans si Lactobacilul.

Inca din anul 1976, A.D.A., Consiliul Materialelor Dentare desemneaza rasinile de sigilare ca un mijloc sigur si eficace de prevenire a cariei in santuri si fosete cu urmatoarele efecte profilactice:

  • realizeaza umplerea mecanica a santurilor si fosetelor cu o rasina acido-rezistenta;
  • prin obturarea santurilor si fosetelor se desfiinteaza nisele ecologice ideale pentru bacteriile cariogene, in special pentru Streptococcul mutans si Lactobacilul acidofil;
  • prin umplerea santurilor si fosetelor, suprafetele nu mai sunt retentive, oferind posibilitatea realizarii unei bune autocuratiri si curatiri artificiale.

Indicatiile sigilarii santurilor si fosetelor sunt in functie de: varsta pacientului, statusul odontal, morfologia suprafetelor ocluzale, obiceiurile alimentare, fluoroprofilaxia in antecedente sau in prezent si capacitatea pacientului de a coopera cu medicul stomatolog.

Indicatii

  • in santurile si fosetele adanci in forma literelor “U”, “I”, “IK”, “Y” invers, amfora, picatura;
  • sonda “agata”, dar nu sunt semne de carie dentara;
  • santurile si fosetele molarilor primi  permanenti,  recent erupti, molarii doi si premolarii permanenti;
  • santurile palatinale ale molarilor maxilari si cele vestibulare ale molarilor mandibulari;
  • fosetele cingulare ale incisivilor maxilari (in special incisivii laterali);
  • existenta santurilor si fosetelor aberante adanci;
  • suprafetele ocluzale ale molarilor temporari;
  • pacienti carioactivi, cu nivel crescut de Streptococ mutans;
  • pacienti ce consuma zilnic cantitati mari de dulciuri;
  • pacienti handicapati fizic si psihic;
  • pacienti cu xerostomie.

Sigilarea santurilor si gropitelor ocluzale este important sa se realizeze la copiii cu varste cuprinse intre 6 – 9 ani si 11 -14 ani, perioada in care erup molarii de 6 ani, premolarii si molarii de 12 ani, avand in vedere ca receptivitatea la carie a dintilor permanenti este maxima in primele 24 luni de la eruptie.

Perioadele de varsta potrivite pentru sigilare sunt:

  • 3 – 4 ani pentru molarii temporari;
  • 6 – 7 ani pentru primii molari permanenti;
  • 11 -13 ani pentru molarii doi permanenti si premolari.

Pentru molarul de sase ani, avand in vedere vulnerabilitatea crescuta la carie, este preferabil ca sigilarea sa se faca cat mai aproape de momentul degajarii suprafetei ocluzale de capusonul mucos.

Contraindicatii

  • santuri si fisuri supuse autocuratirii;
  • existenta leziunilor carioase cavitare care necesita obturatii;
  • existenta de obturatii pe suprafata ocluzala;
  • pacienti necooperanti.

Leave a Reply

Your email address will not be published.