Insertia Implantului Surub Imediat Postextractional

Aceasta tehnica particulara va da rezultate excelente, egale sau chiar superioare celor obtinute prin procedura clasica cu conditia respectarii stricte a indicatiilor si a protocolului operator.

Tehnica implantului imediat postextractional

O data ce se ajunge la concluzia ca solutia ce trebuie adoptata este extractia si plasarea unui implant endoosos se procedeaza in maniera clasica la analiza preimplantologica. Este foarte importanta verificarea masei osoase vestibulare. Interventia se face in conditiile de asepsie cerute de chirurgia implantologica. Dintele trebuie extras intr-o maniera atraumatica si debarasand zona de extractie de orice tesut patologic (daca exista dubii este de preferat implantul intarziat cu 6 saptamani), verificata minutios integritatea peretilor alveolari, analizata si determinata pozitia implantului in raport cu radacina extrasa.

Forara zonei osoase se va face in continuarea apexului, insa de cele mai multe ori situatia impune schimbarea directiei axului implantului, care va fi diferit de axul radacinii dintelui extras, pentru a evita perforarea corticalelor si utilizarea intregului substrat osos si pentru a asigura longevitatea implantului printr-o buna stabilitate primara inca din aceasta faza. Diametrul implantului trebuie adaptat la cel al alveolei si poate fi chiar mai mare daca este posibil. In anumite cazuri se vor utiliza materiale de augmentare si/sau membrane, daca diametrul implantului este mai redus decat cel al dintelui natural extras sau daca exista o dehiscenta.

Avantajele implantului imediat postextractional

  • o singura interventie pentru extractie si pentru insertia implantului;
  • se evita sau se limiteaza resorbtia osoasa postextractionala fapt ce conduce la obtinerea unui rezultat satisfacator atat din punct de vedere functional cat si estetic;
  • posibilitatea plasarii unui implant intr-o zona cu volum osos limitat in care resorbtia previzibila a crestei, dupa extractie si cicatrizare, ar constitui o contraindicatie;
  • evitarea forarii unei corticale osoase, operatie care genereaza cea mai mare cantitate de caldura;
  • reperarea foarte usoara a zonei de insertie a implantului;
  • marirea lungimii utile a implantului, a suprafetei sale de contact cu osul, fapt ce conduce la cresterea stabilitatii si a fixarii;
  • plasarea implantului intr-o situatie foarte apropiata de cea a radacinii naturale, ceea ce constituie un avantaj functional si estetic (plasarea fiecarui implant corespunzand exact cu dintele extras);
  • constituie o solutie in cazul tratamentului de avulsie traumatica sau de rizaliza finala a dintelui decidual cu agenezia dintelui permanent;
  • conserva adesea gingia existenta in jurul dintelui natural, precum si conturul festonului gingival, element esential in obtinerea unei fizionomii corespunzatoare, mai ales in regiunea frontala;
  •  combina cicatrizarea postextractionala cu faza de cicatrizare osoasa in jurul implantului fapt ce conduce la reducerea timpului de tratament.

Dezavantaje

  • poate exista riscul infectiei in cazul unei leziuni periapicale sau parodontale insuficient indepartate;
  • alveolele dentare, in special la maxilar, sunt uneori prea vestibularizate pentru a permite implantarea in bune conditii;
  • este uneori necesara palatinizarea putului de ancorare pentru a asigura o stabilitate initiala satisfacatoare a implantului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.