Timpii Chirurgicali de Inserare a Implanturilor Endoosoase

Inserarea unui implant dentar de stadiul I presupune efectuarea unei singure interventii chirurgicale. Daca implantul este de stadiul II, atunci sunt necesare doua interventii chirurgicale (una de inserare si alta de descoperire pentru inlaturarea suruburilor de cicatrizare si montarea bonturilor protetice – dupa cateva luni).

Indiferent de tipul de implant (stadiul I sau II) interventiile trebuiesc facute respectand anumite reguli si conditii de asepsie si antisepsie.

Materiale si dotare minima

Interventiile se pot desfasura in clinici sau servicii cli nice de specialitate, unde exista de obicei conditii standardizate, sau in anumite cabinete stomatologice care la randul lor trebuie sa beneficieze de anumite conditii minime:

  • pereti placati cu faianta sau vopsiti cu vopsele lavabile;
  • unit dentar echipat cu micromotoare;
  • fiziodispenser;
  • sursa de lumina UV bactericida;
  • sisteme moderne de aspiratie chirurgicala.

Materialele necesare se pot clasifica in:

  • clasice de chirurgie dento-alveolara;
  • specifice.

Din prima categorie amintim:

  • bisturie,
  • sonde parodontale,
  • departatoare,
  • decolatoare,
  • elevatoare,
  • chiurete alveolare,
  • foarfeci,
  • sindesmotoame,
  • pense port-ac
  • campuri si comprese sterile,
  • fire de sutura,
  • canule de aspiratie.

Dintre materialele specifice enumeram:

  • truse de instrumentar proprii fiecarui sistem de implant,
  • freze speciale pentru forarea patului osos, caracteristice pentru aproape fiecare gen de implant (lama, cilindru, surub, etc.),
  • dispozitive indicatoare de paralelism,
  • chei si portchei,
  • portimplanturi,
  • dispozitive indicatoare de adancime,
  • implanturi sablon,
  • stalpi analogi,
  • suruburi de cicatrizare, etc.

Anestezia

Osul nu are o inervatie senzitiva proprie (Bert, Picard,Toubae). In implantologia orala neinvaziva se practica anestezia locala (vestibulara si orala) si anestezia loco-regionala. Anestezia locala prin injectare se face vestibular si lingual de-a lungul lungimii zonei de implantare astfel incat sa rezulte o zona de siguranta de 1-1,5 cm de o parte si de alta a liniei de incizie asigurand astfel decolarea unui lambou suficient. Produsul anestezic utilizat trebuie sa contina un vasoconstrictor pentru asigurarea unui interval suficient persistentei unei anestezii de calitate si a unei hemostaze (indusa de vasoconstrictor) care confera confort atat pentru pacient, cat si pentru medic in timpul interventiei.

Anestezia loco-regionala este uneori contraindicata!! deoarece:

a) in regiunile laterale mandibulare exista riscul de a perfora canalul mandibular si a leza astfel nervul alveolar inferior. Anestezia locala permite mentinerea sensibilitatii acestui nerv, care clinic se manifesta prin dureri la apropierea de 1-2 mm de canal. Aparitia unei sensibilitati la forajul acestor zone poate duce la reconsiderarea dimensiunii implantului ales. Anestezia tronculara periferica a nervului alveolar inferior la spina lui Spix poate fi interpretata greseala, de catre expert, in situatia lezarii acestui nerv.

b) in regiunea anterioara mandibulara singurul trunchi nervos care poate da o sensibilitate este situat in canalul incisiv, structura descrisa dar inconstanta. Cele mai multe interventii se deruleaza sub anestezi e locala, uneori daca persista o oarecare sensibilitate anestezia se poate completa la gaurile mentoniere.

Anestezia generala se utilizeaza ceva mai rar, de obicei la bolnavii spitalizati si mai ales in procedeele invazive ale implantologiei orale.

Incizia

Dupa anestezie, incizia este primul timp operator. El consta in incizia propriu-zisa a tesuturilor mucoperiostale, care este de preferat a se realiza la dinstanta de locul de implantare, atat mezial cat si distal, astfel incat dupa decolarea mucoperiostului sa permita o expunere a osului cat mai favorabila prepararii neoalveolelor si insertiei ulterioare a implanturilor. Este recomandabil ca incizia sa fie continua, in acelasi timp sectionandu-se atat gingivo-mucoasa cat si periostul. Pentru aceasta varful lamei bisturiului va fi in contact permanent cu osul.

Intrucat anumite denivelari (exostoze ori defecte osoase majore) pot schimba directia bisturiului in timpul inciziei, se impune in permanenta mentinerea unui punct de sprijin pe versantul vestibular al crestei edentate ori pe dintii marginali bresei edentate. Deraparea bisturiului in acest moment poate conduce la incizii neregulate care vor ingreuna decolarea mucoperiostala si toate celelalte etape ulterioare, inclusiv vindecarea, ori lezarea unor formatiuni anatomice importante (vase, nervi, canale salivare).

Uneori, incizia orizontala este completata de una sau doua incizii verticale, de obicei vestibulare, care faciliteaza expunerea completa a campului pe care se intervine. Este de peferat a se evita pe cat posibil aceste incizii mai ales atunci cand dimensiunea meziodistala a inciziei orizontale este redusa, dat fiind riscul necrozarii lamboului rezultat ca o consecinta a unui pedicul vasculo-nervos necorespunzator. Este recomandabil ca decolarea muco-periostului sa se realizeze cu blandete, si in general comportamentul medicului fata de tesuturile moi sa fie foarte atent, fara traumatism excesiv.

Altfel plagile vor sangera abundent intraoperator (factor generator de stres) si vindecarea va fi greoaie cu riscul formarii unui hematom sub lambou, sau intr-un caz nefericit de suprainfectie a plagii si compromitere a interventiei chirurgicale.

Marcarea

Marcarea este a doua etapa si consta in marcarea locului unde urmeaza a se insera implantul, avand rolul de ghidare a instrumentar ului de forare pentru fazele urmatoare. Forarea se executa de obicei cu o freza sferica sau cu taietura transversala.

Forarea primara a neoalveolei

Dupa marcare se va realiza operatia de forare primara a tesutului osos, operatiune care se real izeaza cu un burghiu elicoidal de diametru 1,5mm cu doua taisuri.Burghiul este confectionat din otel rapid a carui parte activa a fost tratata cu titan. Acest burghiu nu a fost prevazut cu irigare interna, racirea in timpul gauririi facandu-se extern. Canalele elicoidale usureaza evacuarea aschiilor (“rumegusului osos”).

Verificarea paralelismului

Dupa executia forarii primare va fi verificat paralelismul cu un cui de paralelism, realizat din otel inoxidabil. Paralelismul se verifica introducand cuiul cu tija de diametru 1,5 mm in gaura frezata anterior, extremitatea opusa a cuiului de paralelism putand fi comparata fie cu dintii vecini (in cazul in care exista) fise cu alt cui vecin sau un implant vecin preexistent.

Alezarea

Alezarea se realizeaza cu un burghiu special denumit freza spada, prevazut cu racire interna si format din doua segmente distincte:

  • partea activa cu diametrul corespunzator cu diametrul implantului care urmeaza a fi inserat;
  • coada adaptabila la piesa unghi.

Partea activa prezinta doua taisuri cu canale drepte prin care se realizeaza evacuarea “rumegusului osos” si a lichidului de racire sub presiunea continua exercitata asupra acestuia. Frezele spada se folosesc succesiv in ordine crescatoare, de la diametrul cel mai mic (2 mm) pana la diametrul corespunzator implantului ce urmeaza a fi inserat.

Tesirea cilindrica

Tesirea cilindrica este necesara pentru a obtine locasul in care se va fixa portiunea lisa (nefiletata) a capului implantului. Intrumentul cu care se face aceasta operatie se numeste tesitor cilindric. Partea activa a tesitorului este prevazuta cu o portiune cilindrica care serveste la ghidarea instrumentului in timpul prelucrarii. Tesitorul este prevazut cu racire interna si cu un canal radial care marcheaza adancimea de lucru.

Tarodarea

Tarodarea este operatiunea executata inainte de montarea efectiva a implantului si consta in realizarea filetului in tesutul osos. Tarodul prezinta la partea activa de forma unui surub 3 canale longitudinale necesare pentru mormarea dintilor aschietori si la evacuarea eschilelor osoase. Tarodarea este necesara numai in cazul inserarii implantului intr-un os cu densitate crescuta – de exemplu la mandibula in portiunea interforaminala. Tarodarea se poate realiza atat manual, cat si mecanic (pentru tarodarea mecanica se foloseste o piesa intermediara intre tarod si piesa unghi). Este recomandabil ca pentru o mai mare siguranta tarodarea sa se faca manual, lent si cu racire externa. Pentru tarodare manuala in regiunea frontala maxilara se foloseste cheia tubulara. In celelalte regiuni se foloseste cheia cu clichet.

Montarea implantului

Inainte de montarea implantului alveola trebuie spal ata cu jet sub presiune pentru antrenarea si eliminarea tuturor eschilelor osoase rezultate in urma tarodarii. Implantul fiind steril in momentul inserarii in neoalveola, mainile medicului nu trebuie sa vina in contact direct cu suprafata implantului, deoarece prin contaminarea sa se pot aduce prejudicii osteointegrarii. Dupa o perioada de 2-4 luni, cu un bisturiu circular se indeparteaza mucoperiostul din dreptul surubului de cicatrizare, apoi se monteaza bontul protetic (cilindric sau tronconic) cu filetul atasat de bont sau fixat cu un surub intermediar ce strabate lungimea bontului fixandu-se pe implant si solidarizandu-se cu acesta.

Se recomanda utilizarea bisturiului circular pentru avantajele care le confera aceasta metoda:

  • Reduce la minim timpul de lucru al practicianului;
  • Pacientul este supus la o trauma chirurgicala minima;
  • Se reduce timpul de tratament la minim;
  • Se asigura o vindecare rapida mucoperiostala, cu posibilitatea obtinerii unui ligament periimplantar de foarte buna calitate (mucoperiostul este ferit de inca o incizie, care de cele mai multe ori conduce la o fibrozare in urma vindecarii, consecinta a sectionarii retelei vasculare, foarte importanta pentru conservarea calitatii ligamentului periimplantar, dar si a vascularizatiei prin difuziune a osului periimplantar);
  • Nu expune inca o data implantul si osul adiacent acestuia in relatie directa cu mediul septic endobucal.

Leave a Reply

Your email address will not be published.