Timpii Chirurgicali de Insertie a Implanturilor Cilindrice

Implanturile cilindrice sunt implanturi tridimensionale incadrate de mai multi autori alaturi de implanturile surub in categoria “implanturilor radacina”, deoarece din punct de vedere al formei si dimensiunii lor sunt oarecum asemanatoare cu radacina naturala a unui dinte. Aceste implanturi sunt de cele mai multe ori utilizate in zona anterioara mandibulara (se bat) la pacienti edentati total.

Ca si caracteristici generale, implanturile cilindru prezinta un diametru in medie de 3,75mm si lungimi de 7-20mm, cele mai utilizate fiind insa cele de 10-16mm. Implanturile cilindrice prezinta premise deosebit de favorabile in vederea preluarii si distribuirii fortelor ocluzale catre tesutul osos inconjurator.  Pe piata exista o multitudine de sisteme de implanturi cilindrice, elaborate de diferite firme, cum ar fi: sistemul IMZ, implanturile Bio-vent ale sistemului Core-vent, implanturile TCP, Integral, cilindrul Steri-oss (Impla-med), cilindrul Nexed, Apaceram si Novoplant, etc.

Toate aceste tipuri de implanturi sunt realizate din titan, aliaje de titan, iar unele dintre ele avand pe suprafata lor diferite straturi depuse: plasma de titan, hidroxiapatita, fosfat tricalcic, etc.

Etape chirurgicale

  • Interventia chirurgicala incepe cu incizia si decolarea lamboului mucoperiostal, dupa care urmeaza modelarea tablei osoase, cu reducerea tuturor muchiilor ascutite sau a exostozelor prezente la acest nivel.
  • Forarea neoalveolei se face cu freze calibrate, cu diametru crescand, pana ce se obtine cavitatea corespunzatoare implantului care va fi inserat. Frezele sunt prevazute cu marcaje, pentru a determina lungimea de lucru. Este indicat ca dupa fiecare etapa de forare sa se efectueze splalaturi cu ser fiziologic steril.
  • Verificarea cavitatii osoase se face cu ajutorul unor sonde de masura, dupa care se fac spalaturi, pentru a indeparta orice particula de os restanta dupa preparare. Atunci cand se utilizeaza implanturi cilindru cu elemente suplimentare de stabilizare (antirotationale), cum ar fi aripioare laterale, neoalveola suporta o prelucrare suplimentara ce consta in prefigurarea in aceasta a pozitiei si adancimii aripioarelor. Aceasta se face cu un instrument special, dimensionat pe lungimea si diametrul fiecarui implant cilindru.
  • Insertia implantului se face mai intai prin pozitionarea atunci cand exista aripioare laterale in concordanta lacasurile create in neoalveola, pozitionare care se face manual, folosind suportul de transport al implantului care este prevazut la ambalajul implantului, asupra caruia se exercita dupa pozitionare o usoara presiune manuala pentru o stabilizare initiala, iar dupa indepartarea suportului, insertia implantului se definitiveaza cu un instrument de pozitionare, pe care se aplica lovituri dozate de ciocan. Ciocanul este prevazut cu cap de teflon pentru a atenua socul mecanic asupra campului primitor de implant.
  • Ultimul timp al primei faze chirurgicale este reprezentat de sutura mucoperiostala a plagii chirurgicale. Postoperator se recomanda o radiografie panoramica de control.
  • In faza a doua chirurgicala se indeparteaza capusonul mucoperiostal ce acopera implantul cu bisturiul circular, se indeparteaza surubul de cicatrizare si se monteaza bontul protetic, care se pune in relatie de paralelism cu dintii vecini implicati in restaurarea protetica (daca este cazul) si in relatie protetica cu antagonistii si cu dintii vecini.

Leave a Reply

Your email address will not be published.